Obiceiuri sănătoase de învăţare

Eşti dornic de a învăţa şi de a deveni un profesionist. Intenţia este jumătate din muncă. Cealaltă jumătate constă din a-ţi forma obiceiuri de învăţare care să te susţină. Ceea ce poate nu ştii este că profesioniştii cei mai buni învaţă într-un stil destul de diferit faţă de majoritatea dintre noi. Atât de diferit încât uneori nu îl recunoaştem ca fiind învăţare. 

Cunosc de pildă profesionişti de excepţie care în facultate au ignorat majoritatea cursurilor, iar unii dintre ei chiar nu au terminat-o. Totuşi curba lor de învăţare este fantastică, motiv pentru care devin capabili la vârste tinere să preia funcţii şi responsabilităţi pe care altfel le preiau persoane cu mult mai multă experienţă. 

Poate că ai dificultăţi în a înţelege cum se poate acest lucru. În special dacă eşti obişnuit să gândeşti că învăţatul e ceva legat de şcoală şi înseamnă să repeţi şi  să memorezi biblioteci întregi de informaţie. Deci pentru început, e important să înţelegem învăţatul dintr-o altă perspectivă: 

Învăţatul NU înseamnă acumularea de informaţii. Învăţatul înseamnă dezvoltarea de abilităţi.  Îţi aminteşti cum ai învăţat să mergi pe bicicletă? Ţi-a predat cineva o groază de informaţii despre mânere, şa, bară superioară, bară inferioară? Nu. Ţi-a explicat în schimb ce ai de făcut: urcă pe şa, ţine de mânere, uită-te înainte etc. Apoi ce a urmat? Acţiune. Ai mers pe bicicletă, probabil ajutat, şi ai practicat, şi ai practicat, până când te-ai obişnuit, adică a devenit o abilitate.   

Orice alt domeniu de învăţare, de la comunicare la software, funcţionează după aceleaşi legi simple:

• Afli ceea ce funcţionează, paşii pe care îi ai de făcut;
• Practici acei paşi, până când tot procesul se automatizează şi devine natural.

Totuşi este incredibil cât de mult sfidăm aceste legi naturale ale învăţării. În primul rând, le sfidăm încercând să acumulăm cantităţi mari de informaţie, cu speranţa că le vom pune în practică, măcar pe unul din ele, câţiva ani mai târziu. Deşi uneori nu vrea, şcoala românească funcţionează în acest mod. Este similar cu a încerca să construieşti o casă, dar în loc să pui un strat de cărămizi, apoi unul de ciment şi tot aşa, pui toate cărămizile deodată şi apoi încerci să adaugi cimentul.  

Memoria umană are un partener interesant: uitarea. Care funcţionează după o lege foarte simplă: informaţia neaplicată este lipsită de valoare, deci uitată. Încercăm deseori să oprim acest efect prin repetarea informaţiei. Dar pe măsură cantitatea de informaţii creşte, repetarea funcţionează mai puţin. Astfel transformăm învăţarea într-un proces lung, greu şi ineficient, care în timp ne sufocă curiozitatea şi dorinţa naturală de dezvoltare.  

Există un ideal care spune că este important să înveţi cum să înveţi. În spiritul acestui ideal, îţi prezint câteva recomandări care te vor ajuta să înveţi eficient: 

1) Decide abilităţile la care vrei să lucrezi. Este o perspectivă nouă dacă eşti obişnuit să alegi doar domeniul în care vrei să înveţi şi apoi te apuci să citeşti şi să memorezi informaţii. Majoritatea informaţiilor nu au valoare decât dacă poţi construi abilităţi pe baza lor. Deciderea abilităţilor este mult mai pragmatică. Pentru a face acest lucru, îţi este util să identifici şi aspecte conexe, cum ar fi abilităţile pe care le ai deja sau tipul de activităţi în care vrei să le valorifici. 

2) Selectează teoria pe care o înveţi. Nu eşti un depozit de cărţi. Deşi la nivel social, unele grupuri valorizează oamenii care studiază mult, ştiu foarte multe, au rezultate academice bune, toate aceste aspecte sunt slabi indicatori ai performanţei în viaţa profesională. Întrebarea magică pe care vrei să ţi-o pui oricând acumulezi informaţie este: „Cum, cât şi când îmi va fi această informaţie utilă în practică?”. Apoi să acţionezi în consecinţă. 

3) Practică, practică, practică. Esenţa acestui pas este să fii proactiv şi să îţi creezi oportunitatea de a pune în practică informaţiile pe care le acumulezi. Este cel mai dificil pas, dar îţi va aduce cea mai mare valoare. Dacă ai citit o carte bună despre comunicarea cu empatie, pune în practică în interacţiunile cu familia, prietenii şi colegii. Dacă ai fost la un training de project management, alătură-te unei organizaţii în care să poţi coordona un proiect, oricât de mic.  

Pune în practică aceste recomandări şi, după cum se spune în poveşti, vei creşte într-o zi cât alţii în zece. Şi nu va fi o poveste.  

Succes! Eduard Ezeanu