Cariera de succes, cu start de jos

Dacă eşti la început de carieră, te invit să pui mâna pe câteva reviste de carieră sau de afaceri şi să citeşti interviurile cu manageri de top din companiile din România. Vei observa deseori un tipar: manageri care au pornit acum 10 ani de la joburi simple în companie şi au evoluat constant. De pildă, majoritatea managerilor şi specialiştilor de la McDonalds’s sau KFC din România au pornit de la poziţii de simpli lucrători. Iar regula este valabilă în cam orice industrie. 

Angajatorii de top urmăresc un principiu destul de simplu în valorificarea capitalului uman: pentru orice poziţie, recrutarea din interiorul companiei are prioritate. Recrutarea din exterior este folosită doar pentru poziţii pentru care nu se găsesc candidaţi satisfăcători în interiorul companiei, şi pentru poziţii de entry-level. 

Aplicarea acestui principiu prezintă numeroase avantaje:

·          Se recrutează o persoană care cunoaşte deja destul de bine compania şi este compatibilă cu climatul organizaţional;
·          Se recrutează o persoană care a fost cunoscută direct şi ale cărei calităţi sunt mai credibile decât cele ale unui extern;
·          Dacă se face promovarea de la angajat într-un departament la manager al aceluiaşi departament, el va înţelege şi coordona mai bine echipa;
·          Recrutarea durează mai puţin şi este mai puţin costisitoare;
·          Se oferă astfel angajaţilor şansa de dezvoltare a carierei, ceea ce le creşte motivaţia de a avea performanţă şi a învăţa. 

Concluzia practică pe care probabil o intuieşti deja este simplă: Ţinteşte o poziţie entry-level într-o companie care te interesează şi fă-ţi pas cu pas drumul în sus de acolo! 

Uşor de spus, mai greu de făcut. Majoritatea tinerilor pe care îi cunosc au dificultăţi în a accepta un job de entry-level, din cauza unor bariere interne, „educate” în personalitatea lor. Cel mai des, este vorba de: 

1.      Supraestimarea capacităţilor personale.

Aud mulţi oameni de resurse umane de top din jurul meu plângându-se de acest lucru: Proaspeţi absolvenţi de facultate, masterat, care au senzaţia că studiile efectuate, mai ales dacă au avut şi note mari, îi atestă ca profesionişti într-un anume domeniu, gata să preia o funcţie cu responsabilitate: absolvenţi de management care se văd direct manageri, absolvenţi de psihologie care se văd direct specialişti în resurse umane etc. 

Angajatorii măsoară în realitate profesionismul într-un domeniu pe bază de atitudini, abilităţi şi înţelegerea practică a domeniului. Şcoala românească este departe de aceste elemente. Însă o dată intrat într-o companie de top, vei avea şansa de a le descoperi, a le dezvolta şi de a le dovedi, pas cu pas.

2.      Orgoliul personal. 

Multe persoane consideră că este nedemn şi înjositor pentru ele să lucreze pe un job de entry-level. Am avut recent o discuţie cu o proaspătă absolventă de facultate, fără pic de experienţă profesională sau de voluntariat, care refuza să aplice la un job de „call center agent” la o importantă companie, invocând următorul motiv: „Nu stau eu să dau explicaţii la tuturor!”. 

Contrar opiniei populare, atitudinea de mai sus nu reflectă valoare personală, ci nesiguranţă şi sentimente de inferioritate. Acest gen de persoană leagă valoarea personală de statusul social şi profesional. O persoană cu un simţ puternic al valorii personale nu o leagă de rezultatele sale externe, ci ea vine din interior. Acea persoană este dispusă să accepte orice job care are sens în evoluţia sa profesională şi să îl facă cu bucurie.

Vestea cea mai proastă este că refuzul de a accepta un job entry-level creează deseori un ciclu vicios: nu te angajezi, timpul trece, eventual mai te apuci de o facultate care nu te va ajuta cu prea mult, aspiraţiile tale cresc, toleranţa scade, eşti mai puţin dispus să accepţi un job entry-level, aşa că rămâi neangajat şi tot aşa. 

Ai nevoie să spargi acest ciclu cât mai repede. Este important să accepţi gradul tău real de competenţă, dar să nu legi valoarea ta de el şi să îţi conştientizezi potenţialul imens de creştere. Apoi să îţi calci pe inimă şi să faci ceea ce este bine pentru tine să faci. Vestea cea bună este că e perfect posibil! 

Nu uita însă că a intra în compania unde vrei să lucrezi e doar primul pas, nu obiectivul tău final. Aşa că fă-l cu cap şi perseverează.